Ortodoxia românească la Freiburg
„Iubirea de Dumnezeu nu e o mișcare care se trezește fără știința omului și fără discernământ …, dar ea poate să fie trezită cu un imbold spre virtute și o dorință aprinsă de bine„. Citind aceste rânduri scrise de Sfântul Isaac Sirul și cuprinse în Cuvântul al 18-lea din „Cuvinte către singuratici” mă gândesc că marea, deosebita frumusețe a legăturii noastre cu Dumnezeu constituie chiar această bijuterie sufletească fără de preț care se numește dorința aprinsă de bine. Ea, dorința, poate fi diferită și apare pe neașteptate. Semn că Dumnezeu nu ne uită nici atunci când începem să ne pierdem într-un ocean al faptelor fără noimă din care ieșim cu greu, prin sacrificiu și uneori suferință, dar numai cu ajutorul Domnului. Acest adevăr este etern.
Dorința spre bine poate fi foarte concretă, și nu doar de ordin spiritual. Pentru noi, cei ce locuim aici la Freiburg, dorința de bine s-a concretizat prin dorința de a avea biserică. Și acum, împlinindu-se zece ani de la înființarea parohiei noastre de la Freiburg, înțeleg, iarăși si iarăși, că dorința spre bine nu poate fi oprită definitiv și asuprită pe nedrept. Da, ne-am dorit să avem o biserica a noastră aici. Iar Bunul Dumnezeu ne-a ajutat. Mai mult decât credeam noi, neștiutorii, că El poate să ne ajute.
Distincția de iconom stavtofor pe care ieri părintele nostru paroh Mircea Tudorache a primit-o de la Mitropolitul Serafim, este dovada prestigiului de care preotul nostru paroh și parohia de Freiburg se bucură. Această supremă cinste adusă unei fețe bisericești, reprezintă și felul cum noi ne-am adunat în jurul preotului. Și văd la noi o coeziune, o dorință de a sfinți locul, un entuziasm să fim partea activă a comunității, ceea ce ne dă dreptul a ne considera o parohie fruntașă. Credincioșii ortodocși români de la Freiburg sunt un model de urmat.
Sărbătorirea a 10 ani de la înființarea parohiei a fost și un gând îndreptat către viitor. Hirotonirea diaconului Dan este un simbol al speranței. Aici, în diaspora, o parohie sporește nu numai prin numărul mare al celor care vin la biserică, iar noi suntem acum mulți, ci și prin fiii acesteia ce se hotărăsc să pășească pe calea preoției. Părintele Dan va fi preot la Filia de la Waldshut-Tiengen, el nefiind primul preot care a fost hirotonit aici. Este incredibil câți teologi se adună duminică de duminică la noi în biserică, formând o corală lăudată pe bună dreptate de Înalt Prea Sfințitul Părinte Mitropolit.
Și nu în ultimul rând, să vorbim despre prezența aici a unei echipe a Televiziunii Trinitas. Cunoscutul realizator de emisiuni Iulian Bobîrnea, redactor șef la Trinitas TV, a fost pentru a treia oară oaspete al parohiei de la Freiburg. Evident că aceste vizite repetate sunt o confirmare a renumelui pe care comunitatea din Freiburg și l-a câștigat. Vorbeam mai sus de rolul de model pe care parohul și parohia de la Freiburg și l-au câștigat de-a lungul anilor. Domnul Bobîrnea ne confirmă prin chiar prezența Domniei Sale acest rol, dar și datoria pe care noi românii ortodocși o avem față de Biserica Noastră și față de locurile de unde ne tragem.
Pentru o parohie în diaspora, zece ani sunt momentul confirmării unui început de drum frumos. Și, evident, orice jubileu este un moment de bucurie. Pentru mine, dorința de fi împreună a românilor, așa cum am văzut-o în timpul agapei, este un semn de încurajare. Sunt de 40 de ani la Freiburg și este bine că acum către bătrânețe mă pot bucura in diaspora de comuniunea dintre români . Ar mai fi de amintit un ultim, dar important, cuvânt al ierarhului. Înalt Prea Sfințitul Părinte Mitropolit Serafim ne-a lăudat pentru ceea ce suntem. Să încercăm să fim tot mai mult un exemplu demn de urmat. Petru toți cei de aici!
Dumitru Horia Ionescu,
Freiburg, de ziua Sfântului MARE Mucenic Mina
